2 dec. 2011
O data cu venirea oficiala a iernii m-am gandit sa scriu in cateva cuvinte sau mai bine zis intr-o mica compunere, ce inseamna de fapt pentru mine iarna:)
Si a mai coborat unul. Rand pe rand intr-un dans gratios purtati de vant, se aseaza pe pamantul rece, inghetat. Mici cristale de gheata se pierd printre suvitele mele de par, dar nici unul nu se topeste. Da, e adevarat, ninge. In sfarsit, ninge!
Sunt afara, iar florile reci, cernute din cer sunt tot mai dese. E noapte, iar aerul devine tot mai rece, doar micii fulgi de nea mai incalzesc atmosfera cu gratioasa lor miscare. E noapte, iar felinarele s-au aprins ca niste reflectoare, parca numai pentru micii fulgi nea. Eu ii privesc cu bucuria unui copil, care vede pentru prima oara zapada , dar tot odata cu atentia unui spectator in timpul filmului sau preferat. In drumul meu spre casa, am inceput sa las urme, in patura subtire si alba care tocmai s-a asternut pe de-asupra satului. Ma opresc putin din drum ca sa ascult cum un clinchet de clopotel se aude undeva in zare, sau poate doar in mintea mea. Aerul inghetat care pana acum imi ardea incet plamanii si gatul acum are un vag miros de scortisoara.
Nu era nimeni pe acea strada laturalnica, asa ca am continuat sa merg. Cu cat eram mai aproape de casa, cu atat simteam mai limpede acel miros imbietor de scortisoara asa ca am grabit putin pasul. Plamanii nu mai aveau mult si se opreau, s-ar fi oprit ca sa pompeze aerul acela rece si mistuitor prin tot coprpul dar cu putina vointa au continuat sa functioneze.
Era un frig celebru, pentru regiunile noastre, iar eu incepeam sa tremur din toate incheieturile, doar gandul ca voi ajunge acasa, in odaita mea calda cu o cana de ciocolata fiebinte facuta de mama imi mai dadea puterea sa merg mai departe. Tot corpul meu tipa, sa ma opresc din drum si sa ma dau batuta, dar acel gand frumos si linistitor ma indemna sa merg mai departe. Dupa colt se vedea casuta mea, a mea si a parintilor mei, dar nu era ca altadata, din casa nu se scurgea acea lumina cu un aer de sarbatoare, iar la geam se vedeau stelute de gheata. Am intrat in casa nerabdatoare sa ma pot bucura de caldura si de acea cana cu ciocolata fierbinte, iar atunci am avut parte de cea mai frumoasa surpriza: un brad frumos impodobit cu multe cadouri sub el, o soba calda, un pat spatios si bine acoperit, iar pe masa o lumanare si un biletel pe care scria doar atat: ,,Cu ocazia sarbatorilor de iarna, iti uram un Craciun fericit! Ps. Ca sa ai parte de tot farmecul Craciunului ti-am lasat si o lumanare cu aroma de scortisoara'' Biletul era semnat de parintii mei.
Fericita, mi-am dat repede hainele inghetate jos si m-am schimbat. Am stat putin timp ca sa ma incalzesc, iar mai apoi am aprins acea lumanare cu parfum de scortisoara care s-a raspandit foarte repede prin incapere. Apoi vesela am fugit sa deschid cadourile, erau multe si frumos ambalate, erau de la toti oamenii care ma iubeau, de la familie si de la prieteni. Le-am desfacut foarte repede, fara sa stau macar un minut pe ganduri, iar mai apoi am facut inventarul care a fost destul de lung si de frumos. Dupa ce am pus fiecare lucru la locul lui, o liniste stranie s-a asezat peste casuta in care stateam eu si desi eram inconjurata de tot ce mi-as fi putut dori acum jumatate de ora, ma simteam mai rau ca niciodata. Lacrimile imi vuiau pe fata, iar acea stare de rau nu se ameliora, ba din contra. Se facuse tarziu, asa ca am incercat sa adorm printre lacrimi, cand am auzit un vag clinchet de clopotel. Prima data am incercat sa il alung, crezand ca este doar un vis prost care incerca sa se transforme in realitate. A doua oara desi se auzea mai tare si mai clar am incercat sa il ignor pentru ca precis erau colindatori care nu ar fi batut la usa mea, ci doar mi-ar fi sfasiat inima. Dar a treia oara se auzea tare si clar si mai mult decat atat venea din spatele usii mele. Mi-am sters repede ochii inundati de lacrimi si am deschis usa. Erau ei, toti oamenii pe care ii iubeam si care ma iubeau cu aceeasi ardoare.
Cand i-am vazut un nou val de lacrimi ma navali pe interior, dar de data aceasta nu erau lacrimi reci, de tristete si de singuratate, erau lacrimi calde de bucurie. Toti ca de obicei s-au agitat ca si niste furnicute cand m-au vazut ca plang, iar acest sentiment imi umplea inima de fericire si de bucurie.
Morala povestii: desi sunt multe bucurii si cadouri cu care vine luna decembrie, pentru mine aceasta fericire este inexistenta atata timp cat nu o pot impartasi cu persoanele dragi mie. Sfarsit!...
Sper ca va placut mica mea povestioara, astept impresii:D
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Persoane interesate
Networked Blogs
Blog: |
Booktown Lover |
Topics: |
Books, Movies, Music |
Tie-In by Leda
Grab my buttons
Lista mea de bloguri
-
RECENZIE: Diavola de Jennifer ThorneAcum 4 săptămâni
-
Wicked Thirst by Megan MonteroAcum 3 luni
-
-
-
Creatura Audiobook–Download NowAcum 2 ani
-
The Comeback by Ella Berman (Review)Acum 4 ani
-
-
Concurs draguuutAcum 7 ani
-
-
Movie & TV Show RemakesAcum 10 ani
-
-
"Solstice" - recenzieAcum 11 ani
-
End of Summer: carti + anunturiAcum 13 ani
-
Heart ♥ #2Acum 13 ani
-
Like ?
Follow via email
Hot this week
Viitorul nostru
Febra Neagra
Creatura
Probabilitatea statistica
de a te indragosti la prima vedere
by Jennifer E.Smith
9 comentarii:
Compunerea ta este foarte frumoasa, ai avut inspiratie:X
Da..si mie imi place :X O poveste foarte frumoasa :X
imi place foarte mult ce ai scris. ai talent. maia steptam si alte compuneri:)
o compunere frumoasa.. ai scris ceva:))...ai talent:)
Nu vreau sa folosesc cuvinte mari, dar va multumesc frumos tuturor:) Inseamna mult de tot pentru mine!:D Si daca ma mai ,,bate'' inspiratia o sa mai postez compuneri.
Asaaa :X Imi place sa citesc compuneri :))
Frumos :D si acum ar fi frumos sa si ninga chiar am chef de o tavaleala in zapada :D
Superba compunerea :x
Ador iarna si Craciunul
foarte frumoasa compunerea...ai talent