19 aug. 2012
8. Prezintă-ne cartea ta preferată din copilărie și spune-ne de ce te-a impresionat așa mult. Dacă mai ai cartea, arată-ne o poză cu ea :).
Uuu...asta da subiect de dezbatut. Poi ia sa vedem, cartea mea preferata din copilarie, ei bine, spre marea voastra ,,dezamagire'' nu e chiar o carte, ci mai exact o poveste. Am ales sa ve impartasesc povestea mea preferata din copilarie, pentru ca am tinut extrem de mult la ea. Ca sa va dau un indiciu este o poveste, cu o protagonista din lumea Disney care are parul rosu ca focul si un suflet imens. Nu stiu daca ati nimerit, dar da este vorba despre minunata sirena Ariel.
De mica am fost fascinata de lumea subacvatica, de pestisorii multi colori, de stelutele de mare si de calutii de mare care sunt niste fiinte tare dragalase. Mama imi citea adesea aceasta poveste, iar eu nici macar o data nu ma saturam sa o ascult. Nu cred ca ati aflat, dar aceasta poveste are doua finaluri, unul vesel pentru ca totusi este un basm, dar si unul trist. Stiu ca in varianta filmului Disney micuta Ariel duce o viata frumoasa la sfarsitul povestii, alaturi de printul ei drag si mai are si o continuare cu fiica ei, parca, dar in cartea de care m-am indragostit eu, micuta sirena, sfasiata de durerea ca nu a putut sa sfarseasca impreuna cu alesul ei, se preschimba in spuma marii la rasarit. Desi este un sfarsit mai tragic, zic eu, in comparatie cu celalte basme in care eroina mereu isi va gasi printul si il va cuceri, aceasta poveste are ceva unic. Si chiar daca in viata reala nu ne vom intalni cu o sirena, mi se pare ca aceasta poveste este totusi mai reala. Poate de aceea m-a captivat si m-a impresionat in aceeasi masura, pentru ca viata nu este perfecta.
Mi-a placut aceasta poveste si pentru ca Ariel a luptat cu indarjire pentru visul ei, acela de a ajunge la suprafata, iar mai apoi acela de a ramane cu printul. Ca toate eroinele, a trebuit sa se lupte cu raul, facand chiar un pact cu haina Meduza (daca nu ma insel) si totul doar ca sa fie fericita alaturi de fat-frumos. Din pacate visul ei a fost naruit, dar intr-un fel dragostea ei pentru print a invins, pentru ca avea ocazia sa isi recapete viata daca isi va omori iubitul, dar a ales sacrificiul de sine, lasandu-l in viata pe print. Din punctul meu de vedere, Ariel este o adevarata eroina, chiar daca nu a sfarsit cu bine, pentru ca dupa cum stim nu intotdeauna eorul povestii supravietuieste.
Plangeam in hohote cand povestea se sfarsea cu moartea micutei sirene si poate ca si acum aceasta poveste este in stare sa imi smulga cateva lacrimi, dar nu conteaza. Este o poveste magica pentru mine, de care m-am indragostit pe la 5 anisori, dar pe care nu o pot uita. Stiti si voi cum se zice:P prima dragoste nu se uita niciodata.
Cat despre carte, nu pot sa v-o arat, pentru ca era o carte de colorat, care pe jumatatea din stanga era povestea propriu-zisa, iar pe partea din dreapta era cate o imagine ce ilustra actiunea. Pe langa ca talentul meu la colorat nu era foarte mare pe atunci, cred ca mama a aruncat acea carte sau s-a pierdut in timp, oricum ideea este ca din pacate nu mai am cartea, dar v-am lasat niste imagini din primul fim Disney cu Micuta Sirena:D
Acum ca v-am povestit despre povestea mea preferata, vreau sa va aud si voua parerile, vreau sa aflu care a fost prima carte, respectiv poveste care va ajuns la inima. De asemenea vreau sa va mai informez ca: chiar daca nu raspund fiecarui comentariu in parte, fiti siguri ca parerile voastre sunt citite de cinevabineinteles ca acel cineva sunt eu. Asa ca nu va sfiiti sa comentati si sa ne impartasiti parerile:)
Uuu...asta da subiect de dezbatut. Poi ia sa vedem, cartea mea preferata din copilarie, ei bine, spre marea voastra ,,dezamagire'' nu e chiar o carte, ci mai exact o poveste. Am ales sa ve impartasesc povestea mea preferata din copilarie, pentru ca am tinut extrem de mult la ea. Ca sa va dau un indiciu este o poveste, cu o protagonista din lumea Disney care are parul rosu ca focul si un suflet imens. Nu stiu daca ati nimerit, dar da este vorba despre minunata sirena Ariel.
De mica am fost fascinata de lumea subacvatica, de pestisorii multi colori, de stelutele de mare si de calutii de mare care sunt niste fiinte tare dragalase. Mama imi citea adesea aceasta poveste, iar eu nici macar o data nu ma saturam sa o ascult. Nu cred ca ati aflat, dar aceasta poveste are doua finaluri, unul vesel pentru ca totusi este un basm, dar si unul trist. Stiu ca in varianta filmului Disney micuta Ariel duce o viata frumoasa la sfarsitul povestii, alaturi de printul ei drag si mai are si o continuare cu fiica ei, parca, dar in cartea de care m-am indragostit eu, micuta sirena, sfasiata de durerea ca nu a putut sa sfarseasca impreuna cu alesul ei, se preschimba in spuma marii la rasarit. Desi este un sfarsit mai tragic, zic eu, in comparatie cu celalte basme in care eroina mereu isi va gasi printul si il va cuceri, aceasta poveste are ceva unic. Si chiar daca in viata reala nu ne vom intalni cu o sirena, mi se pare ca aceasta poveste este totusi mai reala. Poate de aceea m-a captivat si m-a impresionat in aceeasi masura, pentru ca viata nu este perfecta. 
Mi-a placut aceasta poveste si pentru ca Ariel a luptat cu indarjire pentru visul ei, acela de a ajunge la suprafata, iar mai apoi acela de a ramane cu printul. Ca toate eroinele, a trebuit sa se lupte cu raul, facand chiar un pact cu haina Meduza (daca nu ma insel) si totul doar ca sa fie fericita alaturi de fat-frumos. Din pacate visul ei a fost naruit, dar intr-un fel dragostea ei pentru print a invins, pentru ca avea ocazia sa isi recapete viata daca isi va omori iubitul, dar a ales sacrificiul de sine, lasandu-l in viata pe print. Din punctul meu de vedere, Ariel este o adevarata eroina, chiar daca nu a sfarsit cu bine, pentru ca dupa cum stim nu intotdeauna eorul povestii supravietuieste.Plangeam in hohote cand povestea se sfarsea cu moartea micutei sirene si poate ca si acum aceasta poveste este in stare sa imi smulga cateva lacrimi, dar nu conteaza. Este o poveste magica pentru mine, de care m-am indragostit pe la 5 anisori, dar pe care nu o pot uita. Stiti si voi cum se zice:P prima dragoste nu se uita niciodata.
Cat despre carte, nu pot sa v-o arat, pentru ca era o carte de colorat, care pe jumatatea din stanga era povestea propriu-zisa, iar pe partea din dreapta era cate o imagine ce ilustra actiunea. Pe langa ca talentul meu la colorat nu era foarte mare pe atunci, cred ca mama a aruncat acea carte sau s-a pierdut in timp, oricum ideea este ca din pacate nu mai am cartea, dar v-am lasat niste imagini din primul fim Disney cu Micuta Sirena:D
Acum ca v-am povestit despre povestea mea preferata, vreau sa va aud si voua parerile, vreau sa aflu care a fost prima carte, respectiv poveste care va ajuns la inima. De asemenea vreau sa va mai informez ca: chiar daca nu raspund fiecarui comentariu in parte, fiti siguri ca parerile voastre sunt citite de cineva
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
20.03.2015
Tie-In by Leda
Lista mea de bloguri
-
RECENZIE: Diavola de Jennifer ThorneAcum 5 săptămâni
-
Wicked Thirst by Megan MonteroAcum 3 luni
-
-
-
Creatura Audiobook–Download NowAcum 2 ani
-
The Comeback by Ella Berman (Review)Acum 4 ani
-
-
Concurs draguuutAcum 7 ani
-
-
Movie & TV Show RemakesAcum 10 ani
Hot this week
Viitorul nostru
Febra Neagra
Creatura
Probabilitatea statistica
de a te indragosti la prima vedere
by Jennifer E.Smith
Ratings
4 comentarii:
Frumoasa povestea :x. Eu eram indragostita de Alba ca Zapada si cei 7 pitici :D Inca mai am cartea din care mi-o citea mama de nenumarate ori. Mi-a povestit ca mi-o citise de atat de multe ori incat, cand vedeam 'poza' de pe pagina, stiam sa spun cuavnt cu cuvant ce scrie pe acea pagina :))
:)) Si la mine era cam la fel, ei eu nu stiam sa zic chiar cuvant cu cuvant ce scria, dar (si mie mi-a zis mama:P) stiam ce se intampla in aceea parte. Vai si mie imi placea Alba ca Zapada stiam povestea pe de rost:P:))
si mie mi-a placut mult povestea aceasta...si de ce sa nu fiu sincera..si acum imi mai place:X:X:X aceste povesti nemuritoare;;)
Sunt indragostita de Scufita Rosie. Mama mi-a citit-o cand eram mica si acum eu o citesc verisorilor