Cartea care va fi în mâinile voastre de Ziua Îndrăgostiților nu este una tipică de YA love story sau romance. Nu este siropoasă şi uşurică, s-o poţi citi pe plajă (nici nu va recomand să încercaţi aşa ceva zilele acestea!) sau în metrou ori autobuz.


Totuşi este o carte care vă va fascina şi vă va pune pe gânduri. Este plină de dinamism psihic, de întâmplări surpriză, de strângeri de inimă, de mâhniri, gesturi şi tăceri pline de înţeles – o proaspătă şi realistă poveste contemporană de dragoste.

Subiectul, pe scurt, e următorul: Hadley Sullivan întârzie patru minute, îndeajuns cât să piardă avionul care trebuia să o ducăla Londra, ca să participe la nunta tatălui său (a doua!) cu viitoarea mamă vitregă, pe care n-o cunoscuse până atunci. Aşteptând următoarea cursă spre Londra, în aglomerata sală de aşteptare a aeroportului, Hadley îl întâlneşte pe băiatul „perfect”. Numele lui este Oliver, este britanic şi va sta în avion pe acelaşi rând cu ea. O noapte împreună în avion le dă posibilitatea să se descopere unul pe celălalt, de parcă zborul ar fi durat o viaţă. La sosire, cei doi se pierd unul de altul, şi începi să te întrebi dacă soarta îi va face să se întâlnească din nou. Rămâne să aflaţi singuri asta, citind romanul.

Totul se petrece în 24 de ore, dar naraţiunea e atât de densă, încât cu greu realizezi scurtimea poveştii. Relaţia lor debutează cu poticneli, cu indicii interpretate greşit şi se derulează cu acţiuni neduse până la capăt, sau pripite, dând dureri şi bătăi de cap. E multă curiozitate, dorinţă, nerăbdare şi, în acelaşi timp, multă durere sufletească în fiecare, şi tocmai în asta constă realismul poveştii – ambele personaje se confruntă cu situaţii dificile în familie, care le influenţează comportamentul, nu numai al unuia faţă de celalalt, ci şi faţă de restul lumii. Insă eroii noştri au caractere frumoase şi autentice.

Ambii trec prin suferinţele palpabile ale maturizării, fiind în pragul vârstei de adult – şi totuşi sunt încă nişte copii, vulnerabili şi tensionaţi (cât regretă Hadley neputinţa de a se consulta cu Domnul Elefant, jucăria ei de pluş, aşa cum o făcea când era mică, la îndemnul tatălui ei, pentru a-şi alina toate durerile şi a-şi alunga toate temerile!), încercând să se simtă confortabil în propria piele, în timp ce se lansează într-o relaţie, diferită de toate cele de până atunci, cu sexul opus.

Jennifer E. Smith ne demonstrează, deloc matematic, dar extrem de convingător, că există dragoste la prima vedere: nebună, complicată, omenească, care e mult mai mult decât dorinţă şi atracţie fizică.

Iar povestea spusă de ea e mai mult decât una despre doi oameni care se îndrăgostesc unul de celălalt – este povestea a doi oameni care constată că dragostea adevărată este ceva ce nu poate fi controlat, sau stăpânit: este esenţa prin care fiecare se descoperă pe sine.